Ioan Slavici

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român. A invătat la școala greco-ortodoxă din Siria, apoi la gimnaziul maghiar din Arad și la Liceul Piarist din Timișoara. A susținut examenul de bacalaureat la Satu-Mare. In 1868 se inscria la Universitatea din Budapesta, dar in anul următor se îmbolnăvea si se întorcea in Șiria A lucrat ca secretar al notarului din Cumlaus, si s-a inscris apoi la Universitatea din Viena, la Facultatea de Drept. In capitala imperiului habsburgic l-a cunoscut pe prietenul de o viata, Mihai Eminescu. A debutat in anul 1871, in Convorbiri literare cu comedia Fata de birău si in anul următor publica prima poveste, Zâna zorilor. Au urmat Ileana cea șireata, Florita din codru, Doi feti cu stea în frunte. In 1974 citea la Junimea nuvela Popa Tanda si in 1975 se muta la Bucuresti si se căsătorea cu Ecaterina Szöke Magyarosy. A călătorit in același an la Viena si Budapesta, apoi a fost numit profesor suplinitor de filozofie la Liceul Matei Basarab din București. In 1877 devenea redactor la Timpul si in 1878 publica Gura satului. In anul 1880 aparea nuvela Budulea Taichii si in 1881, volumul Novele din popor, care cuprindea proza scrisă până atunci, inclusiv Moara cu noroc. A înființat ziarul Tribuna la Sibiu in 1884 si in 1885 a fost arestat de autoritatile maghiare pentru articolele în care revendica drepturile românilor. A divortat in 1885 de Ecaterina Szöke Magyarosy. In 1886 s-a căsătorit cu Eleonora Tanasescu si a avut cu ea 6 copii. A fost condamnat de Curtea cu juri din Cluj la un an de închisoare, in urma unui proces de presă, si a fost dus la Watt, in Ungaria. In 1888 a avut loc premiera dramei istorice Gaspar Gratiani la Teatrul National din Bucuresti. Era eliberat din închisoare in iulie 1889 si in 1890 s-a întors la Bucuresti si a început sa predea la azilul Elena Doamna. In 1892 a devenit cetățean român si a publicat volumele I si II de Novele. A editat in 1894 publicația Vatra, împreuna cu Cosbuc si Caragiale si a publicat aici romanul Mara. In 1902 a publicat romanul Din batrâni, premiat de Academia Română. A condus ziarul filogerman Ziua, care milita pentru neutralitatea României în primul razboi mondial si in 1916 a fost din nou arestat si inchis la Fortul Domnesti. În timpul ocupației germane, a scris articole de orientare progermana si in 1919 a fost arestat din nou, judecat si condamnat din cauza convingerilor sale filogermane. A fost eliberat in același an. A scris volumul autobiografic Închisorile mele, apărut in 1921 si in 1923 a publicat romanul Cel din urma armaș. In 1924 a văzut lumina tiparului volumul de Amintiri, cuprinzand memorii despre personalități ale culturii române ca Eminescu, Caragiale, Creanga, Cosbuc si Maiorescu si Lumea prin care am trecut. Ioan Slavici a murit la 17 august 1925, la Crucea de Jos, județul Vrancea, la 77 de ani si a fost înmormântat la schitul Brazi.